Tuesday, September 04, 2007

Unde eeeeeeeti tu maaaami...

Ne-am luat la revedere de la doamna Ana, bona noastra, de care ne-am despartit cu parere de rau. Inainte sa plece insa, i-a plantat un grauncior de idee Irinei in capsor:

- Vleau un flatiol.
- Ce vrei?
- Un flatiol.
- Pai tu stii ce e ala fratior?
- Da!
- Ce e?
- Un copil... cu mamica lui si alt copil.
- Cam asa. Dar de ce vrei tu un fratior?
- Sa ma joc cu el.
- Si cum sa fie?
- Galben.
- Esti sigura ca vrei un fratior?
- Da.
- Pai daca o sa avem un fratior, va trebui sa-i dai patutul tau de bebelus. Ce zici, i-l dai?
- Nu! Vleau un flatiol male, sa doama in patu' male!
- Si va trebui sa-i dai jucariile tale.
- Nu, nu, sunt ale mele jucaiiile.
- Uite ce-ti propun: maine la gradi te uiti cu atentie la copii si iti alegi un fratior. Mi-l arati mie si o sa zicem ca ala e fratiorul tau, e bine asa?
- Da.
- Dar nu-l mai aducem acasa, sa nu planga mamica lui dupa el. Bine?
- Bine.

De la discutia asta au trecut vreo zece zile, timp in care Irina nu si-a gasit fratior. Mai cautam. Intre timp imi povesteste in fiecare zi ca a plans dupa mami la gradinita, desi educatoarele sustin contrariul.
Sambata dimineata, cand nu ne-am dus la gradinita, Irina cere voie (nu stiu cine a invatat-o dar e dulce cand lasa asa capsorul intr-o parte si zice: "ma lasi mami? sau nu ma lasi?") sa se uite la "minimac" in tadulie ("su-fra-ge-ri-e, Irina!" "Ta-du-li-e!"). Eu trebaluiam in bucatarie, pregateam 6 feluri de mancare asortata la ce capata copiii la gradinita dar ea nu poate sa manance pe motiv de bube alergice. Si-o aud:
- Unde eeeeeti tu, maaaaami... De ce m-ai lasat aiti, maaaaaaaami...
Ma duc siderata in sufragerie si gasesc copila stand picior peste picior pe canapea si jeluindu-se cu ochii spre tavan.
- Ce-ai mamico?
- Asa plangea Ina la gladi, ti-am zis ca sa stii si tu!

Si ca sa-mi incep bine saptamana, ieri dimineata, pe la Eroilor, in plin autobuz 122, Irina se ridica din carucior si striga:
- Faaaaaac pipipipipipi!
Tragedie, dezastru, ce ne facem, ce rusine, ma si vedeam huiduita de calatori ca face copilul pipi pe podeaua autobuzului.
- Irina, esti fetita mare, sa nu faci pe tine ca ne facem de ras! Tine-l bine pana la gradi, ne-am inteles?
- Da. A-nchis usa Ina! Nu face pipi pe ea! Face la buda mica!
Am alergat intr-un suflet, de la Berzei pe Transilvania, rugandu-ma la toti sfintii sa nu cumva sa patim Rusinea. Ei bine, copila a reusit sa nu pateze obrazul familiei si caruciorul cel nou ("losu, mami, losu e culoalea mea plefelata"). Am fost mandra de ea. Si ca recompensa, dupa ce a dormit pentru prima oara la gradi (fara pampers, spre uimirea mea) ne-am dus in Cismigiu. Unde am reinceput dansul ploii pe langa budele care doar ecologice nu sunt.
- Sunt mizelabile, mami, budele astea, a observat pana si copila.
- Sa nu pui mana pe nimic!
- Nu pun mana! Nici tu sa nu pui mana!

Azi am dus-o impreuna cu tati la gradi si si-a luat la revedere de la mine fara sa mai planga. Insa ieri m-a avertizat:
- Cand Ina o sa fie male si mami o sa fie mica, Ina o duce pe mami la gladi si pe ulma pleaca la sevici.
- Si mami ce face la gradi?
- Se joaca, deseneaza, modeleaza...
- Si tu ce faci la serviciu?
- Lucleaza mult Ina! Asa o sa fie cand Ina e male si mami e mica...

Ma si vad pe la 75 de ani, cu mainile inclestate pe gardul azilului si Irina fluturandu-si manuta si zicand: pa mami, acu tre sa plec eu la serviciu.